imbracatebine

Un ton rosu aprins, stacojiu, poate fi obtinut prin scarlata*, extrasa din insecta Khermes vermilio, care traieste in scoarta stejarilor, sau dintr-o insecta homeoptera parazita americana, Cochinilla. Pentru colorare se folosea corpul uscat al femelei de Khermes, insecta ce traieste pe stejarii din zonele cu climat cald (sudul Frantei, Spania, insulele grecesti). Cochinilla, descoperita in Mexic, unde traieste pe un cactus numit Nopal, este mult mai bogata in substanta colo­ranta. Spaniolii au detinut monopolul, creand crescatorii de Nopal (nopalerii) pentru cresterea organizata a insectelor Cochinilla, care se recoltau de trei ori pe an. Colorantul, care are avantajul ca se pastreaza mult timp, s-a extins in Spania, Insulele Canare, Java si Algeria. in Polonia s-a produs aceasta scarlata dintr-un fel de Cochinilla ce crestea pe radacinile stejarilor.

Camasi dama :Acesti coloranti pentru lana, piele si matase aveau scopul de a inlocui pur­pura disparuta in 1453. Costumul rosu atribuit cardinalilor in anul 1464 de catre papa Paul al II-lea nu a fost vopsit cu purpura, ci cu scarlata. Vopsitoriile de scarlata formau corporatii speciale, la Venetia, Montpellier si Marsilia. Se pro­duceau tonurile cramoisi*, cinabru (= vermillon") si carmin, care erau inviorate cu clorura de staniu. Stacojiul (rosul aprins) era culoarea mantalelor militare romane si, desigur, a hainei aruncate pe umerii lui Isus Hristos, acestea fiind vopsite cu scarlata. Pretul acestui colorant era mare, dar mult inferior pretului purpurei.

Camasi minune

Exista si alti coloranti naturali pentru rosu, cel mai cunoscut fiind cel ex­tras din garanta sau roiba (Rubia tinctorum), planta din ale carei radacini se obtine un ton frumos. Aceasta planta a fost introdusa in Flandra, apoi in Alsacia si Provence, in perioada Revolutiei franceze. Pantalonii militari au fost vopsiti in secolul al XlX-lea in rosu tocmai pentru a incuraja cultivarea ei.

Culori camasi

Culoarea albastra e produsa de plante ca Isatis tinctoria (planta furajera cu flori galbene, din familia cruciferelor), din ale carei frunze se face un decoct, sau indigoul, cunoscut din Antichitate, putin importat in Europa (avand un ran­dament superior plantei Isatis tinctoria, el n-a fost extins pentru a nu se diminua productia acesteia). Cultura indigoului este prospera in tarile calde.

Galbenul poate fi extras din plante ca rozeta, sofranul (Crocus stativus) sau fisticul. Tonurile de galben obtinute in vechime treceau repede; tapiteriile medievale a verdure (inverzite) au devenit albastre deoarece galbenul care, amestecat cu albastrul, reda verdele frunzelor a disparut.